Știucă știucă

Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic la știuca mică știucă știucă la 30 cm și mârlița sau mârloae. Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții știucă, turcii îi mai zic și turna-balâc. Femelele sunt totdeauna mai mari ca masculii.

Știucă - Wikipedia

Greutatea obișnuită 0, kg; greutatea maximală 35 kg. Longevitate maximală este de 33 ani, de obicei sub ani. Sabaneyev îndimensiunile maxime a știucilor din bălțile de pe lângă mănăstiri erau 2 m lungime și kg greutate. De obicei știuca pescuită are o lungime de până la 1 m și știucă știucă greutate de până la 12 kg, cu o medie de cm, greutate de kg și o vârsta de ani. Astfel A. Sabaneev afirma că cea mai mare știucă pescuită vreodată, a fost știuca istorică a împăratului Frederic II Barbarossacare a fost prinsă de el știucă știucă apoi aruncată, după cum este scris pe inelul de aramă, în lacul Heilbronn Kaiserslautern în anul Ea a fost pescuită apoi de în știucă știucă peste de ani.

Avea o culoarea complet albă, măsura 6 m și cântărea kg.

Biologul german Oken a capsule ghimbir beneficii în detaliu cronica istorică a acestei perioade și a constatat că Frederick al II-lea în acel moment trăia în Italia și nu putea pune inelul știucii.

Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea știucă știucă compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite.

Linia dorsală știucă știucă linia ventrală a corpului merg aproape paralele în linie dreaptă și se scoboară brusc în jos respectiv în sus la originea pedunculului caudal.

Alex Stoica - Totul despre Pescuitul la Știucă

Profilul dorsal al corpului între vârful botului și ceafă este o linie ascendentă aproape dreaptă, cu o concavitate ușoară înaintea nărilor și o convexitate în dreptul ochilor; după ceafă, profilul corpului urcă foarte lin și este ușor curbat.

Profilul ventral al corpului este aproape rectiliniu. Nările sunt apropiate între ele, fiind situate mult mai aproape de ochi decât de vârful botului și nu sunt acoperite de vreo răsfrângere pieloasă. Ochii sunt foarte mobili și permit vederea în sus, înainte știucă știucă pe lături, astfel încât simțul vederii, la acest pește, este știucă știucă dezvoltat.

Capătul maxilarului situat în urma marginii anterioare a ochiului, ajungând înaintea mijlocului ochiului, inserția mandibulei pe craniu este situată în urma marginii posterioare a ochiului. Falca inferioară mandibula este mai lungă decât cea superioară și este ieșită proeminează înaintea fălcii superioare.

Dinții de pe falca inferioară sunt de diferite dimensiuni, pe lângă canini pe dentar mai sunt însă și știucă știucă mici în formă de perie precum și dinți de rezervă.

Tot ce trebuie să știi despre Pescuitul la Știucă. Deltă - Râuri - Lacuri - Arrow

De aceea, prada este ușor știucă știucă, iar în cazul în care ea încearcă să scape, dinții se ridică din mucoasă și se înfig în ea ca o mie de ace. Oasele premaxilare de pe falca superioară au dinți mici, dar puternici, pe mai multe rânduri. Vomerul este îngust, prevăzut cu dinți mărunți, în câteva rânduri.

Palatinele sunt foarte mari, cu dinți mici pe mai multe rânduri; dinții rândului interior sunt mai mari. Pe limbă se află două rânduri de dinți mici. Suprafața internă a fălcii inferioare este acoperită de un țesut moale, iar sub el se află rânduri oblice de dinți substituenți dinți știucă știucă rezervăadiacenți la fiecare canin, cu care formează un singur grup familie.

Atunci când un dinte funcțional este uzat, locul lui este ocupat de baza altui dinte adiacent substituent din aceeași familie.

La început, el se clătină, apoi se fixează, și se concrește știucă știucă de osul situat sub el. Dinți știucii nu sunt înlocuiți simultan. În același timp, o familie de dinți se termină pe marginea fălcii inferioare cu dinți vechi care se resorb, alta cu dinți puternici, funcționali, iar a treia cu dinți tineri, neîntăriți, anemia of chronic disease deveniți funcționali.

Această stare a dinților se observă la știucă în momente diferite ale anului. Cu toate acestea, nu este exclusă posibilitatea ca, știucă știucă unele sezoane mai multe grupuri de dinții se schimbă, și în această perioadă știuca evită prada mare.

Membranele branhiale sunt libere, neatașate necontopite nici de istm, nici între ele, înlesnind astfel înghițirea prăzii foarte mari. Doar în extremitățile lor anterioare membranele branhiale sunt legate între ele. Spinii branhiali sunt reduși la niște rânduri de proeminențe pe una sau ambele fețe ale arcurilor branhiale. Știucă știucă proeminențe sunt scurte și groase, tuberculiforme, în formă de știucă știucă dinți mici ascuțiți. Numărul spinilor branhiali este demai frecvent, Numărul radiilor branhiostegale este dede obicei 14 sau 15 pe fiecare parte, de regulă știucă știucă pe ceratohial și 8 pe epihial.

Înotătoarele dorsală și anală au marginea rotunjită și sunt scurte și împinse departe în regiunea posterioară a corpului spre rădăcina pedunculului caudal, la mică distanță de cea caudală; ele sunt suprapuse una alteia, dând astfel corpului forma de săgeată și servesc propulsiei de "sprinter" în mediul acvatic. Baza dorsalei mai scurtă decât înălțimea ei și aproximativ egală cu lungimea botului.

Inserția dorsalei situată puțin înainte de cea a analei.

Nu există o înotătoare adipoasă în urma dorsalei. Dorsala cu radii neramificate, urmate de radii ramificate; formula D VI—X 13— Inserția analei situată sub treimea anterioară a dorsalei. Originea analei situată puțin în spatele marginii anterioare a dorsalei.

Lungime bazei înotătoarei anale mai mică decât înălțime ei și mai mică decât baza înotătoarei dorsale.

Împreună, salvăm știuca

Caudală cu 19 radii. Pectorala cu o radie rar 2 neramificată, urmată de radii ramificate; formula P I II 12— Vârful ventralelor nu ajunge până în dreptul marginii anterioare a dorsalei.

Solzul axilar absent la baza ventralei. Ventrala cu radii neramificate, urmate de 11 rar 12 știucă știucă ramificate; formula V I—II 11 Solzii mici și netezi, acoperiți de un strat de mucus, reduc forța știucă știucă frecare care împiedică mișcarea.

Cu solzi mărunți este acoperit în întregime și istmul, ei întinzându-se și pe baza înotătoarei caudale. La baza înotătoarelor dorsală și anală se află o teacă de solzi.

Baza înotătoarelor perechi și partea superioară a capului sunt nude, lipsite de solzi. Obrajii și fălcile complet acoperite cu solzi; opercularul și partea posterioară a preopercularului acoperite cu solzi numai în porțiunea lor superioară. Pe linia laterală se află solzi, din care perforați de canalele laterale.

Numărul de solzi deasupra liniei laterale numărați vertical până la începutul înotătoarei dorsale este de Numărul de solzi sub linia laterală numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale este de Însă, în aceste șănțulețe nu se găsesc organele seismosenzoriale, caracteristice liniei laterale, ci organe chemosenzoriale; știucă știucă muguri chemosenzitivi se găsesc și în solzii situați deasupra și dedesubtul liniei laterale.

Vreau să vă spun 2 vorbe despre echipamentul pe care îl folosesc și, evident, cum este el folosit: 1. Perosnal nu m-aș duce mai jos de 30g când vine vorba de știucă - Alegeți o lansetă senzitivă - Eu am optat pentru variante mai lungi pentru că pescuiesc de pe mal. Mulineta - Optați pentru o mulinetă fiabilă și citiți înainte câteva recenzii despre produsul respectiv, pentru că pescuitul cu năluci mari poate fi solicitant pentru mulinetele de spinning. O mulinetă cu mai mulți rulmenți nu este neapărat o mulinetă mai bună - sper să am timp sa dezvolt acest subiect știucă știucă altă ocazie.

Șanțurile seismosenzoriale ale liniei laterale se găsesc numai pe cap, mai ales pe falca inferioară. Prin urmare simțul chimic este foarte dezvoltat la acest pește, fapt știucă știucă permite să semnaleze cu ușurință prezența prăzii.

Frontalele ajung în contact cu supraoccipitalul. Există știucă știucăbazisfenoid, nazale, metacleitru, ectopterigoid. Mezocoracoidul absent în centura scapulară. Numărul vertebrelor știucă știucă de Prin orbită trece nervul olfactiv. Anusul la femele ca o adâncitură ovală, la masculi ca o fantă alungită.

Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante.

În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie.

Pe flancuri sunt pete mari, gălbui, albicioase, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale neregulate; câteodată, aceste pete sunt atât de dese, încât culoarea fundamentală, deschisă, apare numai din loc în loc, ca pete sau linii de coloare deschisă.